Verde, cât de drag mi-eşti, verde*

Cântecul vrea să fie lumină. În întuneric, cântecul are fire de fosfor şi lună. Lumina nu ştie ce vrea. În marginile ei de opal se-ntâlneşte cu ea însăşi şi se întoarce. Nici tu, nici eu nu vrem să ne-ntâlnim. Tu… pentru ceea ce ştii. Eu… fiindcă-aşa am vrut! Mergi pe această cărare. În palme port [...]