ca da, ca nu: Ă

Tu ai un fel al tău de a auzi ce-ţi spun şi eu am doar tăceri învăluitoare

cercurile mîinilor tale sunt prelungirile pătratelor mele rotitoare

urmele tălpilor noastre rîd

Ce cale bătută suntem noi doar împreună

tăcînd

(jelind)

aşteaptă-l în poartă nechite…

“Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.”

6 decembrie 1948

De dincolo de isvoarele Semiramidei se ridică o voce

O voce metalică, o voce cu spume.

Ea spune: aici sunt isvoarele şi picioarele Semiramidei

Ele au călcat uşor locul de origină

locul de spumă

pătratul de bază al Piramidei

spuma de pe Glesnele Semiramidei.

Poate sunt cu 3000 de ani în urmă,

cu 3104 ani în urmă sau cu 5602 ani înainte –

- aceasta e mult mai probabil

5602 –

poate sunt numai cu 50 de zile

dar trebue ştiut lucrul acesta,

lucrul de spumă dela Glesnele Semiramidei,

singurul adevăr al acestui mileniu:

vocea metalică, vocea de spumă sunt Eu

singurul Adevăr din Pătratul Piramidei

din Glesnele Semiramidei.

Luaţi o nucă

sau latura, oricare a acestui pătrat de spumă,

latura de linişte ca o mână uscată,

luaţi această latură şi construiţi un cerc

pe el se va învârti – se învârteşte chiar –

equatorul ceresc

singurul adevăr de spumă

acela care se strecoară printre degete

Luaţi zic o nucă

sau luaţi orice

(…)

Sburând pe sublim în anul 5602

Coborând alene, cu flautul între dinţi,

în anul 5602 căutând păianjeni albaştri

Dragi lilieci, feţi-frumoşi, iată

seara 5602 din amurgul vostru

nepotrivit la calendarele omeneşti

seara 5602 peste 50 de zile

Inspirat Vă spun ce va fi

Unicul adevăr, fără teamă, fără curaj –

drept-

şi aşa mai departe

s.f.