salvaţi, voi, ce se mai poate(?) pentru unii dintre noi este prea tîrziu
Este-n noi o spaimă care ne doboară
Bate vânt din lucruri, poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioară.
Carnea dulce vâslă. Ochiul necuprins
Rupţi din soare-s mânjii, îi asteaptă hăţul,
Gloria căruţii – glorie pe roţi.
Ochelari de piele mărginind ospăţul
Fără ca privirea să-nflorească-n părţi.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunaţi în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasă poate fi oricare -
În singurătate alergăm perechi.
Să nu-mi topeşti cu răsuflarea
zăpada oaselor subţiri,
dacă ţi-e dor de lumânarea
sângelui meu, să nu respiri.
Taie din soare o felie
în ceaiul lucrurilor vagi,
mănuşa de melancolie
a sufletului să mi-o tragi.
Şi vei zări sublimul vierme,
poate cuvântul străveziu,
ţesându-mi umbra între perne
pururi datornic, mortul viu.
Doamne nu mai pot de ziduri nu mai pot de cărămidă
când mişc limba cade varul de pe catedrale vechi
şi mă scuipă toamna asta ca pe-o râncedă omidă
şi-mi îndeasă floarea morţii sângerie în urechi,
şi mă ninge mila mare şi mă zgâlţâie destinul
vesel danţ de păuniţe oglindit în colţi de lup
uite foamea de paradă cum îşi plimbă manechinul
şi-mi aruncă flori pe masă şi-mi dă mâna să i-o pup
Piesa-i gata, trag oblonul
Hei, ce ploaie e afară
Dacă v-au plăcut bufonii
Mai poftiţi şi-n altă seară !
ascultă-mă, măcar azi, chiar dacă ‘asta’-i din alt film şi chiar dacă mă asculţi mereu fără să mă (mai) auzi niciodată
abracadabra de M.Dinescu şi Kalev Mark Kostabi
mai mereu
… doar eu!



Pingback: Jean-Baptiste Carpeaux (11 mai 1827 – 12 octombrie 1875), sculptor si pictor francez « my heart to your heart
Am preluat linkul cu teatrul; multam !
încîntată!, mereu cu mult drag
I’m the SKY nothing can touch me..
f tare
esti plina de surprize mai Cella:)
Oare cand ne vom aduna cu totii sa iubim cu-adevarat?
nu are ‘ce’ ori ‘cine’ să ne salveze în afara iubirii
doar că este un cuvînt pe care, ca pe multe altele, ceilalţi l-au golit de sens să ne îndepărteze
sunt încîntată să te îmbrăţişez în gînduri dragi (şi) aici
Iti multumesc pentru teatru.
Si pentru picturi si poezie.
Pingback: Senatul a adoptat obligativitatea controlului psihiatric pentru parlamentari, miniştri şi preşedinte « Supravietuitor's Blog
Pingback: Credeţi că îşi dă demisia? | Gabriela Savitsky
sîntem umbre, şi la mâna celui care printr-o simplă apăsare pe buton ne stinge lumina…
legături utile pentru net-cultura mea… merci, CELLA!
eu am avut o vreme cînd îmi pierdusem umbra, Nicule, nu-ţi pot împărtăşi teroarea durerii
‘ne-cultura’ mea e nesfîrşită… d-aia mai bîjbîi p-aici, căutînd- ce?
mulţam, eu, fainule!