Tu ai un fel al tău de a auzi ce-ţi spun şi eu am doar tăceri învăluitoare
cercurile mîinilor tale sunt prelungirile pătratelor mele rotitoare
urmele tălpilor noastre rîd
Ce cale bătută suntem noi doar împreună
tăcînd
(jelind)
aşteaptă-l în poartă nechite…
“Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.”
6 decembrie 1948
De dincolo de isvoarele Semiramidei se ridică o voce
O voce metalică, o voce cu spume.
Ea spune: aici sunt isvoarele şi picioarele Semiramidei
Ele au călcat uşor locul de origină
locul de spumă
pătratul de bază al Piramidei
spuma de pe Glesnele Semiramidei.
Poate sunt cu 3000 de ani în urmă,
cu 3104 ani în urmă sau cu 5602 ani înainte –
- aceasta e mult mai probabil
5602 –
poate sunt numai cu 50 de zile
dar trebue ştiut lucrul acesta,
lucrul de spumă dela Glesnele Semiramidei,
singurul adevăr al acestui mileniu:
vocea metalică, vocea de spumă sunt Eu
singurul Adevăr din Pătratul Piramidei
din Glesnele Semiramidei.
Luaţi o nucă
sau latura, oricare a acestui pătrat de spumă,
latura de linişte ca o mână uscată,
luaţi această latură şi construiţi un cerc
pe el se va învârti – se învârteşte chiar –
equatorul ceresc
singurul adevăr de spumă
acela care se strecoară printre degete
Luaţi zic o nucă
sau luaţi orice
(…)
Sburând pe sublim în anul 5602
Coborând alene, cu flautul între dinţi,
în anul 5602 căutând păianjeni albaştri
Dragi lilieci, feţi-frumoşi, iată
seara 5602 din amurgul vostru
nepotrivit la calendarele omeneşti
seara 5602 peste 50 de zile
Inspirat Vă spun ce va fi
Unicul adevăr, fără teamă, fără curaj –
drept-
