galeriA SUFLETULUI
a mai rămas de zis ori de făcut ceva ? mă tem (?) că da
pînă la facere desfacerea este alegerea mea, presupunînd, în puterea pe care aş fi fost fiind să o am …
pătureşte-ţi aripele, îngere, economiseşte-ne orţii şi taci, vine seara “ şi aşa mai departe “
…
Stau cufundat până în gât
în propria mea zi de naştere
ca un mort
cu gura plină de spagheti
dinaintea hazardului
dumnezeu sigur pe sine
mă ţine în mâini ca pe un excavator uzat
deasupra unei gropi comune
e modul lui de a se exorciza
de a muşca dintr-o viaţă în care
s-au strâns atâtea păcate încât i se
strepezesc dinţii şi-i cad unul câte unul
ce nu poate să-mi ierte
e că mi-am inventat singur blasfemiile
-Ion Cocora-
*
adde(a)nda – 31.01.20111 ceasuri sparte
Zenobia, zenobie… iartă-mă-s … “şi aşa mai departe“
Frumoasa poezie, sa fie facerea desfacerii alegerea noastra numai pentru ca ne sta in putinta? de ce n-am incropi, in loc sa risipim, Cella?…
şi eu care credeam că am făcut o cronică reuşită cărţii
hmmm, e clar că nu-s un bun ‘recenzor’
risipire e doar un alt nume dat exerciţiului preferat al cubismului: desfacerea şi refacerea cubului urmată de ciobirea … “şi aşa mai departe”
patrate
Privisem dincolo, sprijinit de margine, cu raul de inaltime ce nu ma paraseste niciodata… N-as fi eu bun sa critic un recenzor, fii pe pace
Ciobirea intervine in momentul plictisului sau, dimpotriva, cand mult prea absorbit, il scapi pe jos?
de bună seamă că nu… cînd e perfect
şi… nu e, că nu există perfecţiune
Aaa, multumesc pentru Nichita, chiar ma gandeam acum ce as alege intre cub si cerc?… Intre imperfectiunea formei si forma imperfectului?…
majoritatea ‘aleg’ cercul… am vrut să zic … da’ nu vreau să supăr pe nimeni
eu mi-am asumat patratul de la început chiar dacă… şi au fost mulţi/te p-aici care… încet dar sigur ‘au părăsit clădirea’
‘elvis e liniştit‘
d(O)ar
cei ce ştiu, ştiu ! cercul fără patrat ar fi nimic
Cred ca ai dreptate, Elvis e sigur mai linistit ca noi, macar pentru moment, prea ocupat sa dea concert in geometria-i inefabila…
Sa nu cumva sa zici ca-i compromis, e doar viziune…
O lume patrata in jurul unui cerc inchis, asa-mi imaginez eu… perspectiva
Pingback: Despre supravieţuire « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Transformări… genetice. Blogolumea « GENUNCHIUL LUMII
Tu Cella, ce poezii minunate ne aduci la vedere/citire, ce Nichita frumos scoți din cufere pe care, vremea asta plină de încărcătură-de-altă-natură le lăsăm deoparte…Ce bine că ESTE acest loc, unde le găsim atât de…de-a gata.
Păcat, mare păcat că-i iarnă. Cel mai nasol anotimp…
Las că vine ea, PRIIMĂVARA!
aşa-i, vine