CU MULT ŞI DRAG BINE
DESPĂRŢIRILE NU-S O OPŢIUNE
POT FI ÎNTÎLNIRI MINUNATE
CA-N VIAŢĂ
IAR TU ŞTII ASTA
BINE!
există doar două litere
Α Ω
ana are mere
ea e
gata
eu, încă, zbor
am
Petru Dincă-mi traduce Vocalele lui Arthur…
… pentru tine Rimbaud
A negru, E alb, I roşu, U verde, O de-azur,
Latentele origini vi le voi spune toate:
A e corsetul negru de muşte-ntărâtate
Ce-nchipuie în jurul cadavrului impur
Golfuri de umbră; E, aburi candízi şi corturi nalte,
Lănci de gheţari, regi albi şi freamăt de râsuri,
I, purpuri, sânge ftizic, râs de frumoase guri,
Cuprinse de mânie sau de beţii crispate;
U, cicluri şi vibrare de valuri verzi, genuni,
Ori liniştea adâncă a turmei pe păşuni
Şi-a urmelor săpate pe-o frunte studioasă;
O, Trâmbiţă supremă cu ţipete pierdute,
Tăcerile de Astre şi Îngeri străbătute,
– Omega, violetul ce Ochii-I îl revarsă!
hai la joacă ! consoană/ vocală. ce vocală consoano. eeeeeeeeeeee
e un secol grăbit. dacă nu ne jucăm acum de-a adevărul ascuns şi provocarea-n găsit ce. dacă nu, ce? nimic.
am ales LUNA. tocmai eu, banal îndrăgostita de SOARE, eu- eu?.
fata asta-i săracă cu duhul ori bolnavă cu sufletul
de umbra a pămîntului. fata asta-i umbră pămîntului.
o să moară de inimă rea. de la o vreme.
unde întrebarea e: ce-i sufletul?
Α Ω
cît de banală e fata asta!
ana are mere.
niciodată nu am să am nimic. am muncit din greu pentru asta şi sunt mulţumit.
un pistrui sărutat cumva obsesiv
cîteva vorbe zise şi apoi … evanescenţe (-n)… a e i o u
oglinda prin care chiar pot trece
oricind
Joan Miró E. personajul colectiv. obsesiv, doar azi, e o joacă. am zis.
are tot ce-i trebuie să poată zice: drum bun, ia linia aia mea şi zboară
ziceam că luăm o linie să vedem unde ne duce, n-ai uitat, da ?
la început a fost
linia şi “am nimic…”
uneori să fii puternic e peste puterile tale. uneori să fii mereu doar puternic e atît de plictisitor. ca veşnicia. ar zice. dar nu zice că nu are cu ce compara. cînd nu ştii e bine să ai bun simţ. adică să simţi cu adevărat.
tacerea.
unde întrebarea e: ce-i a şti?
din cînd în cînd cei puternici mereu trebuiesc legănaţi blînd şi sărutaţi pe pistruiul acela.
eu, nu
ana are mere obsesive
gata.
Α Ω
noi?, nu
ana are mere obsesive…asta era veriga lipsă!
………………
Fără legătură (sau dimpotrivă?!):
suflet în lacrima mea şi toate lacrimile toamnei mele, Tatiana:(
nu-i zi să nu-i ascult acea “cea mai tragică voce” şi nimeni niciodată nu mi-o poate înlocui în toate durerile şi mîngîierile
dar… tu ştiai deja asta
mulţumesc! pe Dumnezeu îl mai aştept să bea un ceai cu mine că-n aşteptare podul şi scara de îngeri e mereu tot mai plină
tocmai îl ascultasem pe maestrul Dinică şi-mi ziceam că un an e mai puţin de-o clipă
p.s.- încep a crede că mie-mi cam lipseşte o doagă nu o verigă(p-aia am ‘pierdut’-o absolut intenţionat
)
dacă mai durează mult ‘sezonul’ risc să rămîn fără butoi. cumva debu(solată)Toiată
în ce puii mei mai strîng lacrimile lui fratele ovides?
p.p.s.- pă ana aia zău c-aş bate-o măr. bine, şi pă încă cîteva neane
da’ asta-i ‘din alt film’. bat obsesiv de frumos, aşa mi s-a spus. şi ce-i drept şi-o şi cam cere, cred, A na, na 
da numele îmi place de mor A N A
Dacă ai atâta umor și fină ironie în tine, cred că mergi vertiginos spre primăvară.
Esențialul este să treci cu nepăsare iarna…pune o gutuie la fereastră…
Lasă doaga, veriga va reașeza lucrurile. Ei, nu pot avea poezia asta a ta în banalele mele fraze!
Ana aia are mereu mere. Si un nume, frumos, dar e doar un nume.
P.S.
Pentru că uneori ceva frumos e obsedant…
am o fotografie cu fetele de pe un cîmp de la Ţebea prin anii ’80
). şi ce blestem greu pe verbele mele să fie toate la trecut
nici nu-mi vine a crede ce frumoşi eram. şi ce mult ne iubeam(nu cu ele
Aproape toți avem o mulțime de verbe la trecut. Eram, visam, speram…
Eram (!) prea mică pentru a mă cunoaște personal cu fetele, dar le admiram teribil. Partaj era joia, Partaj era după ce Ecoul s-a destramat, și cana cu vin și gutuia și Cireșul! Odată o să lăsăm trecutul, pentru că acestea vor exista veșnic, fie că le place sau ba. Ne plac nouă și deja mă simt mai înaltă decât toți pigmeii ăia. Tatiana trăiește , câți își mai permit să trăiască veșnic prin voce?
eu trăiesc veşnic, prin voce, în amintirea şirurilor de vecini spre care ‘dă’ geamul de la baie
Show-ul poate fi un deliciu, ei stiu mai bine!
oho, ei şi ăia cu liota în campanii la care ‘le pun’, invariabil, cel mai recent cd cu Paraziţii
oy, oy,oy ce primăvară-i în mine. pînă-n măduva oaselor. da numa că iele nu ştiu încă. da le dau mereu s.m.s.uri cu s.o.s.
Nu în oase, aici toți stăm cu minus.
Știi tu…
Pour mon Ãme
quel destin!
J’ai sa flamme,
et j’ai sa main!
me voici
me voici
Liniile urmeaza trasee.
In linie, cateva statii
ai companie…
Nu poti sa fii suparat
pe cineva care a urcat
mai devreme…
Nici cei de la transporturi
nu-s vinovati
ei doar fac liniile..
Sincronizarile sunt aiurea..
asta e problema!
ai atins punctul exact
(al liniei)
din care-i ajuns în plecat.
contratimpul
(în linie)
nu-i problemă
(e axiomă)
q.e.demonstrat
merci mult, maximă percepţie
încep să mă tem
nu-mi da motive
Pingback: OBEZITATEA « Madi şi Onu Blog
Pingback: Zâmbesc. Ce îndrăzneală! « Blogul lui Teo Negură
Si daca avea pere,o bateai cu par-ul?
mai totdeauna acţiunea-i temelia. instrumentu-i fudulia
o băteam cu orice apucam să rup din rai. da’ n-avea nimic, biata, era şi ea p-acolo. d-ale vieţii A. n-am prea trecut de litera asta. crezi că-s fixistă ?
Nu trebuie sa treci de litera A,e inceputul tuturor…lucrurilor!
Dar e banala,e saraca cu duhul,bolnava cu sufletul,umbra pamantului…mai are rost sa o bati?!
Cam multa tevatura pentru asa faptura… nu?
ce să mă fac, of şi vai
o iubesc, mă… o iubesc
m-am ghiduşit de nu stau hainele pă mine, ui ce chef de joacă am
hai ! vii ?
FETE/ BĂIEŢI ori ADEVĂR/ PROVOCARE
(m-)aş de numa
cuburi şi violet
stop !
Si una si alta!Ma bag!Imi asum riscurile…
))))))
hi, hi, hi…
alege culoare !
Verde sa fie!
previzibil
ai deschiderea: întreabă!
Stiu ca-i previzibil!Pana si pe marte a ajuns vestea cu verdele meu!Dar acum,am vrut sa fie asa…
Deci: “A”,inceputul cui?
începutul ic-u(lui) , cui sucit, arici, gică contra mea, eu !
ori: alfa = şef (Ă), adică eu , adică eu mie mă ori îmi mi
Cella, din partea mea, nu ai de ce să te temi, intenţiile-mi sunt prieteneşti!
‘ce-mi plac glumele mele’
brrr
ştiu !, Alin, mă rîdeam. am un umor personal cam aiurea, nu mă băga în seamă
Era să uit, mulţumesc şi eu şi cu plăcere!
ce-mi place ‘lista scurtă’: mulţumesc, te rog, iartă-mă
Pingback: Toamna, voi, poezie, arte și cromatică vie « Mirela Pete. Blog
Asaaaa,inseamna ca pot alege eu ce sa cred/inteleg!
absolut !
Perfect!Ce urmeaza?Lumineaza-ma!
să zic io
povocare !
Zii!
rimă antonimă la spleen
că to prozezi nu poezezi
Nici macar vreuna din ele!Eu doar ma joc!
Sa zicem spleen(fig.=urat)….clean(fig.=frumos)
superbisim
e fain şi Chasse-Spleen, un nume care se bucura de un respect deosebit printre cunoscatorii si iubitorii de Bordeaux
că e de sărbătorit joaca noastră
cadou:
Dumitru Iacobescu
Sunt obosit, deşi nu vin din luptă,
Şi-s trist, o, trist, deşi fără motiv,
Culoarea idealei zări e suptă,
Iar soarele mai greu şi mai masiv.
Cu vinuri pătimaşe în pahar,
Cu opiu şi cu flori de lupanar,
Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.
Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră,
Frumoasa mea – ceasornic rococo
Al cărui mecanism din oră-n oră
Îmi cântă-acelaşi vechi do, mi, sol, do…
Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră!
Nimica sfânt. Nimica bun. Nici o cadenţă.
Doar lenevii solare, şi atât,
Plus o grozav de lungă decadenţă
Şi-un ştreang – cu care nu te strângi de gât.
Vai,cat iubesc vinul de Bordeaux!
Multumesc!
compatibilităţi
nimic nu-i niciodată întîmplător !!!
cu toată dragostea
Asa,ramasesem la mine:Provocare!
Explica “nevoia”de palpabil in dragoste.Vreau sa stiu versiunea ta!
ooooooooooo
ce simplu:
ţine-mi răsuflarea în palmă să ştiu când pot plânge
ploaie sufletului tău deşert
ating gândul tău de mine
şi totdeauna mă bâlbâi când nu-mi eşti
semn că ai clipit între secunde
iubire
gărgăriţele dor
de tine
Minunat!
>:D<