te-am petrecut pînă la marginea lumii pe care o cunoşteam
acum
am să rămîn, veghind de neunde, singurul ei locuitor
timp
să nasc, să trăiesc, să mor
să mor, să trăiesc, să nasc
lumile necunoscute
timp
acum
te-am petrecut pînă la marginea lumii pe care o cunoşteam
acum
am să rămîn, veghind de neunde, singurul ei locuitor
timp
să nasc, să trăiesc, să mor
să mor, să trăiesc, să nasc
lumile necunoscute
timp
acum
ce te vor cuprinde fara sa le cuprinzi pe de-a’ntregul…
întregul eu (îngerul meu cel cu o aripă) necuprindem cuprinsul mereu
Melcii se mişcă atât de încet, încât se pot răzgândi oricând şi tot aproape vor fi, chiar şi după ce au plecat pe drumuri diferite, la fel ca şi cei care se iubesc!
n-am eu atîta baftă… (nici) la melci
Are dreptate Alin!
da !, barbatii stiu, probabil, totul despre melci
poate as sti si eu… daca melcul meu ar citi bloguri…
of !
cochilia lui nu are internet, doar drum… diferit
Pingback: Boc …la Cotroceni ?! « Madi şi Onu Blog
Nu-i lăsa, că halesc toată varza!
n-am varză da’ le dau moare din butoi de fag, nefiltrată
Pingback: Oraşul sau (şi) oamenii?… « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
Pingback: ARGOU POLITIC « Madi şi Onu Blog
Pingback: Sărbătorindu-l pe Picasso « Mirela Pete. Blog
Întotdeauna lumi necunoscute. Chiar dacă am mai pășit pe acolo…
sigur am mai păşit. de aia le şi zic aşa
cuvintele mele, puţine mai totdeauna, nu-s ce par
Nici nu mă așteptam să fie doar aparențe. Îmi place să caut în adâncimea cuvintelor
tocmai de aia ţi-am zis, ţie !
p.s.-
sunt , măcar, o cititoare atentă
Hm… E foarte bine că ești o cititoare. uneori poate fi și cititul (gândurilor, expresiilor, sentimentelor) o treabă grea.
Noapte bună! Mai aștept(ăm) cuvinte dulci
noapte bună, draga mea, or să vină
îţi dau întîlnire în litere
e ‘ocupaţia’ favorită
şi nu mi greu, doar linişte şi însingurare
Pingback: BIBLIOTECARA « Madi şi Onu Blog
Pingback: Deratizare | Ioan Usca
gindul aluneca mai usor decit mina….. (asemeni unei frunze pe apa???? nu stiu, dar eu ramin adunata in cochilia-mi…. scuze pt prostiile scrise… imi voi reveni cindva, poate….)
…. sa nu te surprinda nimic, iti voi explica atunci cind voi putea……
pe mine, Ana mea dragă , nu ştiu să mă mai poată (sur)prindre decît trecerea
e aproape !
şi tu eşti… draga mea
şi eu sunt aparent obosită
dar
nu suntem
nu încă, oricît, eu, dorim…
Un blog superb!
As vrea ca cei din jurul meu sa fie linistiti si sa se miste tacticosi ca melcii. Nu de alta, dar noi romanii suntem recunoscuti ca fiind o natie cam agitata. \
O seara ECO !
mulţumim !, bun venit
suntem într-o vreme a existenţei noastre, părelnic întîmplătoare, … agitată
încercăm precumpănirea
e greu dar şi atît de uşor să o ţii… cumpăna
Pingback: Cârlanii | Gabriela Savitsky