Din lungul şir al cuvintelor care-mi produc frisoane:
EGALIZARE !
o(r) fi vrînd cine-o(r) fi vrînd…
nu scriu niciun eseu dar, credeţi-mă, ŞTIU să mă revolt. parade logoreice execută doar cei cu revoluţii în “jocuri cu mărgele de sticlă” în gînd.
mi-a plăcut mult, şi-mi place şi azi Kalev Mark Kostabi
(pre)simt că vine un anoTimp al readaptărilor
Flămând şi gol, făr-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai batut
Şi câne eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legămant
Să-ţi fim toţi câni, loveşte-n noi!
Răbdam poveri, răbdam nevoi
Şi ham de cai, si jug de boi;
DAR…
Sunt total impotriva egalizarii. Sunt complet convinsa ca e o tampenie.
O zi frumoasa Cella.
contam pe …
mulţumesc, asemenea-ţi doresc şi crede-mă că zilele astea m-am gîndit mult acolo
aşa o să se întîmple. acela a fost “un caz” care o să devină exemplificarea “începutului” nu peste multă vreme.
cred că diferenţa dintre “braşov” şi “timişoara” o să se micşoreze temporal semnificativ. “timpul se comasează”! e dovedit ştiinţific de-acum
Pingback: Zmeul (I) | Gabriela Savitsky
Cella, oricât se încearcă egalizarea, vor fi întotdeauna unii mai egali decât alţii…
vrei să mă încurci, da ?
)
încercam să evit, cu graţie, asta. pun de-o revoltă (personal(izat)ă
Pingback: Septembrie | Ioan Usca
Pingback: Zmeul (II) | Gabriela Savitsky