în care tot ce spui ori/şi/sau faci a (mai) fost spus şi făcut. iluzia că personalizînd eşti tu : unic, irepetabil, preţios cuiva- cumva. măcar ţie. dacă. undeva, cineva, cumva, cîndva. nimic. de făcut.
puncte punctului unde orice(-I) început şi toate sfîrşiturile (NU-s) tac(eri). optimismul autistului: timpul n-are.
p.s.- bibliografie, opţional(Ă) :
POEZIA Angelei Marinescu (toatĂ 
)
Like this:
One blogger likes this post.
Cine trece prin Pomi, intre Satu Mare si Baia Mare, pe soseaua din stg. Somesului, deci NU prin Seini, unde am urmat liceul, pe una dintre crucile din sat, intr-o rascruce, va gasi numele parintilor mei, fratilor mei si al meu; sa fie acolo…
frumoasă zisă: “să fie acolo”…
Angela Marinescu m-a cucerit demult….
Azi am ales “O lume slaba”.
era bine dacă ştiam, ieri…
da’ mi bine că ştiu, oricum
grea blogăreala asta… hai la cluj mă.
acum?
de-acum
am cum (?)
nu ştiu, aş zice că da, dar înlocuieşte întrebarea cu un răspuns-afirmaţie, avocato
bine
Pingback: Sevrajul după… Facebook « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
Ciudat … Observ inca un “x” pe aici
Timpul, regele caruia i se supun toti.
“Nu mai cârti, nu geme – durerea mea! Tăcere!
Îţi voi gasi balsamul ce vindecă şi minte!
Vreau să-mi revad iubita, cât inima o cere.
Vreau să trăiesc! Căci morţii nu-şi mai aduc aminte”
Pingback: Christine Busta (1915-1987) – Unde nu mai sunt spice « Orfiv
Pingback: Zi de toamnă | Ioan Usca
Superb.
e doar năucitor de trist, Cati, şi-atît de zadarnic (cînd vrem să ne amintim)…
…”timpul noi”, are- întotdeauna- punct