Cine are dreptate şi răbdare, pentru acela vine şi timpul- Goethe(Faust)

pot desţeleni copaci, iarba o să-şi urmeze calea ei, fânul din căpiţe … 6(adică 9) mie- azi, e doar, acum!
Când existenţa ta e (inter)dependenţa de iubire, de iubirea unui copac, nu poţi fi decât iarbă. fericită. (că) nu ai cu ce să-ţi compari culorile şi fiindul altfel ori altceva decât cu a frunzelor lui. când eşti iarbă, iubita lui, nu-ţi pasă de timp- anotimpuri- păsări- cer. el îţi spune poveşti despre toate şi tu eşti toate. eşti timpul lui, eşti anotimpurile lui, eşti păsările lui, eşti cerul lui. ştii de la el cât de frumoasă- unică- bună şi dragă eşti. doar tu a lui. am rămas amândoi în pustiu, sub ochi de lună plină şi săgetări fierbinţi din soare. mi le-a dăruit printre crengi, mângâindu-mă blând. pe toate.

Iarba.

Nu mi-ar trece niciodată prin cap să o iau din loc. locul meu e al tău. umbra. a lui. lui. ştiu când eşti vesel ori trist, când sunt albastră- verde- galbenă ori, mult mai rar, roşie ori vineţie. veselia şi tristeţile tale sunt culorile mele. mereu. ştiu. ne desparte, cald- drag- primenitor, numai zăpada.

Copacul.

El se joacă cu norii şi-ţi sărută cu pufuri din ei, zahăr dulce, dimineţile şi înserările. stele? nu sunt. doar ochii cerului care nu-i cer. e doar o nesfârşire. a noastră mereu. el, împleteşte ploile tale dragi şi-ţi mângâie legădându-te-n tăcerile vânturilor cu ele. doar pentru tine. ele toate. funii mătăsoase alunecând de dor nesfârşit. mereu.

Vin zâne să-l învăluie-n dansuri păgâne şi şoapte. zânele vin şi pleacă-n învolburări de vorbe şi şoapte. meree. nu le-a iubit niciodată ca pe tine. le-a iubit?. nu. doar a învăţat mai multe poveşti să te poată ţine aproape prin ierni când nu ştie de tine, când te joci cu dragostea lui dându-i scânteieri- veşti printre fulgii calzi. verde prin alb. aşteaptă-mă am să vin, am să vin.

Copacii au, întotdeauna, nume. mereu alte nume. şi mor.

Iarba a fost, întotdeauna, doar iarbă.

MII DE VORBE!!! te rog