“Obiceiuri, fapte și peisaje din deșertul de sub Muntele Alb (2)”

DOUĂJŞASE… şi MULŢUMIRI, la drum de seară, GĂBIŢEI

mă repet, ştiu, da’…

“I’m an idealist. I don’t know where I’m going but I’m on my way.”

e doar o părere. cum nu am cu ce compara o repet pân’oi primi alta. am cam început să am certitudini. (că) am să tot repet fără să (mai) apuc intrarea în rol. slabe speranţe ca titularul să-şi rupă… ceva. uitatul din culise poate fi ridicat la nivelul văzului dacă-ţi aprofundezi(profesionist vocaţional?) partitura. Cineva râde de toate cuvintele şi Cineva ştie mai ales de ce.

cred… repet: n-am cu ce compara.

tristeţile şi bucuriile ne aleg din cât în cât vor ele. aia cu liberul arbitru au înventat-o nişte isteţi. ăia care, probabil, se înrudeau, pe-o nu ştiu care scară, cu isteţii care au inventat cuvântul iluzii.

speranţa, în aceiaşi ordine de idei ori a(l)- (raţionalului) raţionamentului(?) ori a(l)…, e din aceiaşi familie manipulatorie. şi uite-aşa (H- spitalicesc) umanoizii se opintesc unii-n alţii şi de şi din diverse… să (le) zicem, global, “lucruri” zicând:

“evoluăm în parametri normali având pregătirea, determinarea- (şi, pleon. )motivarea. încotro, băăăiii?. păiii… pe drumul nostru.”

halal să-ţi fie, specie superioară.

(dac’-ar fi să) cred în vieţi anterioare şi reâncarnări(.) oare ce mi-aş dori “să mă fac când o să fiu mare?”

Al’ Ayn

VOLODIA MACOVEI- partea 1-a

Peştera călugărilor de abur

iei două părţi de nisip

le arunci asupra locului

scuipi în palme îndesat şi le freci cu sârg apoi

iarăşi două părţi de nisip şi tot aşa până

se arată o poartă întunecată

acoperită de un abur strâmb

e primul călugăr

cel cu întrebarea “de unde ştii?”

• dacă îi răspunzi cinstit se întristează
• dacă îl minţi se întristează
• dacă îi spui că nu ştii se întristează
• dacă taci iarăşi se întristează

aşa o să pierzi o viaţă

înţelegând prea târziu faptul că

primul călugăr este trist deoarece

îi tulburi liniştea întrebării cu

pretenţia ta de a fi buricul pământului

…fără întrebarea sa primul călugăr ar fi mort ucigașule!

dacă

printr-o minune rară ai priceput calea

primului călugăr şi l-ai lăsat în pace întru

echilibru

atunci cauţi în dreapta porţii întunecate

o gaură neagră ca un tobogan pe care

poţi coborî repede şi mult

până dai cu picioarele de-o

băltoacă neagră lângă

un foc verzui peste care

se joacă un abur negru

e al doilea călugăr

cel cu întrebarea “de unde eşti?”

• dacă îi răspunzi cinstit te ucide pentru că nu îi plac străinii
• dacă îl minţi te ucide pentru că urăşte mincinoşii
• dacă îi spui că nu ştii te ucide pentru că urăşte ignoranţa
• dacă taci te ucide petru că urăşte secretele altora

aşa o să mai pierzi o viaţă

ucis

sau vei înţelege

printr-o mare minune că

nicio băltoacă nu stă prosteşte lângă

un foc ce nu s-ar vrea stins

… fără focul verzui și ignoranţi ca tine

al doilea călugar s-ar odihni măcar o dată

de la începuturile timpului

ucigaşule!

dacă

presupunând prin absurd că ai adus liniştea și pacea

călugărului de peste foc

te vezi în întuneric deplin

deschide ochii atât de tare încât

să vezi nisipul

ia două părţi din el

freacă pleoapele şi o să dormi suficient până

la sosirea unui aur alb ca

laptele

e al treilea călugărcel cu întrebarea “de unde eşti?” dacă îi răspunzi cinstit te va pune în locul primului călugăr dacă îl minţi îl vei înlocui pe cel de-al doilea călugăr dacă îi spui că nu știi te va întreba iar și iar până îți vei schimba răspunsul dacă taci te va preschimba în nisip și vei putea călători liber oriunde te-ar îndemna propriul vânt

reproducere-BRÎNCUŞI- ÎNCEPUTUL LUMII