Dialogurile MUTE pe care le am zilnic cu blogurile pe care le citesc îmi dau o stare ciudată de “ce-ţi lipseşte de fapt?, ce te reţine?”
Zi-le!
Da, da… “le-aş zice ” dar nu vreau. De ce să le zic? Oricum nu contează şi oricum e doar un joc.
Un altfel de joc.
Cei care, credem noi, ne dezamăgesc n-au vină. Vina e exclusiv a noastră, de noi şi de neputinţa de a…, atît! Simplu.
Ispirată de acest text al X-ei, aleg (şi)azi tăcerea. De fapt ce poţi spune, oricui, decât banalităţi şi vorbe în vânt.
Nici nu pun semn(e) de întrebare.
E inutil. Semnul de întrebare a devenit, după rolul de retoric ce l-a avut până nu demult, a doua piele a eului virtual.
Nimeni nu aude pe nimeni şi toate trec, truisme. Un joc deja plictisit şi plin de praf.
Urâte-s jocurile oamenilor care au crescut(?) jucându-se de-a o copilărie oloagă.
Da, da… capetele ţuguiate au ajuns banalităţi cotidiene iar eu, încăpăţânata desuetă şi naivă, îmi iau jucăriile şi mă mut “la scara mea”.
Nu mă joc, mă, cu voi ĂIA. Sunteţi “vizi ”. Bieţi biţi, vă salut!, din mers, în mine însămi. Pa!
Fiecare îşi ajunge lui, fiecare se merită şi unii îşi ajung şi se merită între ei. Unii altora, lor.
Plăcerea şi durerea drumului.
Antonime şi contratimpuri.
Joc.
Drum.
Drum bun, joc bun.
Deşertăciuni…
2. cu nora în sanie.
Ne închipuim zăpezile alea
pline de lupi
de pe timpul lui barbarosa.
Sania înaintează încet,
fără cai şi fără zăpadă.
Un pui de lup cenuşiu
se uită la noi
tocmai din lună
şi spunem cuvinte
fără de noimă ca de exemplu
vladivostok,
iar tu te gândeşti
cum ar putea arăta
pieţele minskului
într-o dimineaţă
de 4 ianuarie.
Da, în închipuire
zăpada miroase mereu
ca o gară rusească
de unde nu mai există
niciodată întoarcere, doar torsul
de pisică al samovarelor.
Ce mama dracului, nora,
cumpără-ţi şi tu
un laptop.
P.S.- Pentru NUCLEARRR, only, să nu te superi frate 
:
Azi am călcat, intenţionat, pe-o pi(u)oneză. Să “văd şi să aud” dacă (mai) pot simţi ceva.
Nu-i frumoasă lumea în care (ne)trăim?
BIŢI!!!
Cine ce te-a suparat asa?
E adevarat ca blogul devine ca o casa fara ferestre si cu usile inchise, dar..
tu!
că ai devenit mult prea melancholic de-o vreme
Vai de mine! Eu te-am suparat? Nu se poate! Eu chiar nu sunt melancolic! Sa vezi ce rasete si tzopaieli..:))
daaaaaaa, prea bine ştiu
)
din acest motiv, simplu, te-am şi executat în p.s
de când te-aştept io la cotitură
io-te*-aşa face pătratul meu bot
p.s.- AM SCRIS, azi, un comentariu plin de bun simţ la tine şi, ca în fiecare zi… l-am şters
no, mă inhibi tehnic- virtual vorbind
m-a puhnit râsul şi-am tuns-o să mă cert cu alţii, cu tine nu pot, plouă şi mă doare(-n) pi(u)oneza(era şi ruginită
Aha! Lasa piunezele in drum:))
Adica “paream eu melancolic” de cand hau?:)
Iote, si eu nu stiam, eu nu.
Botic-la-patrat sa-toi ramana NUMELE:))))
te adorrr, mă , şi tu nici nu ştii
da’… tu scrie, nu mă băga în seamă
plouăăă…
Acum trebuie sa spun si eu: e Prima Declarrratie de Sf Valentin:)
CORECT!
să fie primit! la ei
da-ţi declar şi de DRAGOBETE
că pot! BIŢI!
Sa fie!
A fost:)
Pupam Botic patrat si ne mai auzim…
Weekend placut!
asemenea!
să priceapă cap pătrat
ştiu că nu te superi, d-aia…
aveam de făcut o demonstraţie
dacă vrea
M-a sunat un cunoscut intr-o zi cand n-am scris nimic…Cred ca mai este unul necunoscut care citeste…Cativa, mai indrazneti, comenteaza…Unii-si gasesc muzica potrivita…Probabil ca cei ce postam trebuie sa ne multumim ca am daruit…Rasplata este alta tema…
ei, azi era pe bază(şi etaje P+n) de ubire*, senctimente*(cu intonaţia şi accentele lu’Badea) iar eu aveam de mers la un parastas
trebuia să mă pun în acord, nu?, să-mi împăturesc şi despăturesc afara cu înlăuntrul şi să-mi fac faţă eu mie-m m
nu mă băgaţi în seamă, îmi trece
mortu’ se hodine-n pace, d-acolo nu se mai întoarce
am primit pomană, nu cred în răsplăţi… la mine-i cu fapta=plata, ura şi la gară
Ce bine e când muzica bună umple atmosfera și interpretarea desăvârșită oprește cuvintele de prisos…
of…
dacă nici cu tine nu mă pot certa nu mai am decât o soluţie: ies în ploaie să mă iau de nori!
Da te poti certa, daca ai chef, eu stiu sa ascult! Zi calma, Cella!
ce-i ieri?
http://memoriileluisakura.blogspot.com/2010/02/premiu-de-valentines-dayaward-for.html
cu respect
Merci, Belle SAKURA, poate mă cert cu tine
ce zici de chestia asta?
N-as fi descoperit de unul singur acest filmulet pe youtube. Multumesc!
de nada
Pingback: Filme cu bloggeri « Noaptea iguanei
Azi e ziua porumbeilor şi-mi plac porumbiţele nervoase. Cella diăr mai bine te-ai face supi pe ievenimentu ză valăntain nu pe biţi şi pixei că ăia fac şi ei ce pot săracii…:)
acum văd că m-ai pus pe blogrolle şi ameţesc: numele e greşit poate ne mai informăm şi modificăm. fă-mi acest hatîr pliz şi pun şi eu blogleneşrău la mine. hai bate palma aici: nu. nu m-am dat cu lipici. care velăntain? azi ai fost dragobetea mea Cella! măcar atît cît ai citit acest comm nu? orevoar şi tutalăr!
M-AM FĂCUT, ZĂU!
da’ mi-am şi tras fo 2 părechi dă pălmi în cotătoare
şeim on mi, fi-mi-ar!:)
tutalăr netutalăr, iartă-mă no… gâscă, care porumbiţă?:)))