Doamne, ocroteşe-i pe români
A venit şi-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viaţa mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viaţa mea
Care-aici se stinge.
Tremură albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele…
Numai casa mea posacă
A’mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliţi
Îngerii grăbiti
Nu aduc colinde.
O Iisuse împarate,
Iartă greşeli şi păcate.
Vin de-nchizi uşor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aştepta ,
Căci pe crucea Ta
Stăm bătuţi în cuie.
Maica Domnului Curată,
Ad’o veste minunată,
Înflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-aşteptăm în prag,
Noi, din închisoare.
Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori
Să le-aduci lumina.
(Radu Gyr- COLIND)
“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine, pacatosul.“
servus…
inger linga inger…
toate cele bune… cu soare daca se poate!
Melodia lui Vali Sterian a fost excelent aleasa, dupa parerea mea, pentru a schita o prima concluzie la aniversarea/comemorarea a 20 de ani de la Revolutie… “Vino, Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni”, mai ales din cei care au fost atat de curati, generosi si curajosi in decembrie 1989 si acum… multi au existente penibile…Oare de ce?
Am cunoscut prin anii’60 cativa consateni (preoti greco-catolici, un ofiter…) fosti detinuti politici…Cand a aparut Corneliu Coposu in 1990, eram pregatit sa-l inteleg…Ingerii au grija!
“Larg deschideti poarta sufletelor noastre
N-am venit sa cerem, ci-am venit sa dam…
Dincolo de muntii vietii si-ai himerei
Le-am cules azi noapte florile de mar
Le-am cules din muntii unde vesnic merii
Roditori de aur sunt intr-adevar.”
Colindul in inimi e viu, oriunde am fi. Dincolo… In cel mai greu de intuneric loc, poarta sufletului primeste. Doar sa fie deschisa…
Cantam cu drag, tuturor inimilor.
Ingere, fie-ti lumina lina peste tot!
da
cella
ai dreptate
azi e o ZI
multumesc
Frumos e ca macar avem puterea sa speram . Cu fiecare zi ce trece primim suturi in spate si dezamagiri dar ne revenim si o luam cu speranta de la capat . Doamne ocroteste-i pe romani….
@chiar de nu o fi soare, Flavius, LUMINĂ este sigur!, Îngeri împreună şi gînd bun înapoi
***
@întrebarea ta, thorlundson, e uşor retorică;
oamenii au un fel, uneori, ciudat de a se trăi… cine suntem noi să-i judecăm?
putem doar să fim empatici ori indiferenţi, ori să îi ajutăm(cel mai greu şi cel mai traumatizant, nimeni nu recunoaşte că are nevoie, adesea, de ceilalţi)
oricum priveşti lucrurile, crede-mă, nu ‘pici’ bine mai niciodată:(
eşti binevenit aici, mulţumesc de gînd, vorbele seniorului Coposu sunt unele pe care eu le folosesc adesea, e drept… mai mult în viaţa reală
***
@da, prietene Daurel, am fost pregătiţi… dar… cît de mult îmi lipseşte (şi)azi, doar gîndul şi certitudinea că Îngerii veghează îmi dau starea de totuşi speranţă:(
***
@minunată colindă, MIKKA, draga mea
îţi mulţumesc din suflet
sensibila şi draga mea MIKKA, gînduri bune şi dragi LUMINĂ ţie
***
@şi AZI este o zi, Belle, o să fie mereu una
important este să nu o ratăm;)
mulţumesc de gînd şi trecere
***
@dacă ne iubim şi respectăm, noi, e imposibil, Gigi, absolut imposibil să nu primim înapoi iubire şi respect
restul “întîmplărilor”… de-ale vieţii, cum le zic eu, ne vor întări; cine are respect şi iubire de sine respectînd şi iubind astfel pe cei din jur nu are cum să nu fie puternic, încrezător şi răsplătit; cred mult în asta! în mine, în oameni
deşi, o să zîmbeşti a paradox: zilnic şi mereu oamenii îmi dau motive să nu fiu aşa
şi totuşi continuu să fiu
DOAMNE!, ocroteşte-i pe români
… tu stii ca nu imi este bine;
imi adun puterile si tot ce doare-dor in ceea ce a mai ramas o fulguire de sperantasi scriu
cred ca nu intimplator astazi cineva mi-a amintit ca Lacrima care a ramas nestrearsa are culoarea chihlimbarului
[ voi incerca sa raspund pe blog putin mai tirziu]… [cind ma va lasa mina si nu numai..]
draga mea, draga mea:( …
iartă-mă, abia acum am un strop mai lung de timp
te îmbrăţişez şi … ştii tu… mai pe seară puţin
iartă-mă încă şi încă
doare-dor draga mea… doare-dor
Trist, mai trist e ca tot acolo suntem
n-aş avea de comentat dacă eram tot acolo
)
o dizertaţie despre blogosferă şi virtual
cred că nici măcar acolo
vezi, am să rămîn mereu supărată pe mine că nu am scris ştii tu ce atunci(ţi-ai fi dat seama, comparînd, că unii au involuat inducînd şi în viaţa noastră de victime colaterale involuţia, mă rog am eu căruţele mele de teorii cunoscînd din interior fenomenul şi pe unii dintre indivizii care-l populează… pe sistem “ce-am fost şi uite unde şi ce-(m)am ajuns
una peste alta: suntem ce vor alţii în iluzia noastră de egoişti incurabili că vezi doamne avem liber arbitru şi noi suntem altfel, noi suntem ce vrem să fim
spanac!
mă apucasem să scriu
no, bine că m-ai oprit la timp, aveam şi-aşa destule goange p-aici
rămînem la ponton, cînticele, floricele, poezele, copy-pastele
Oanaaaaaaaa mi aşa dor de mine cîteodată
Sunteti interesati sa facem schimb de link
mentionez ca am zilnic 2000-3000 de afisari si aproximativ 300 vizitatori unici http://www.wta.ro/12688stats_index
Astept raspuns din partea voastra pe mail sau blog-ul meu
Blog personal : http://www.baiatulciudat.wordpress.com
Nume : Baiatul Ciudat
Multumesc
CELLA, atunci credeam in mai bine. Nu era bine pe vremea aia, sa nu ne mintim, dar era o uniune spirituala, o intelegere tacita intre oamnei,cu toata frica aceea, normala in zilele alea…Dar ce ma trezesc eu sa vorbesc, stii mai bine decat mine toate astea! Umblam in haine de primavara in 22 Decmbrie, printre tancurile care trasesera cu o zi inainte, inclusiv intr-un coleg artist plastic, ucigandu-l….si apoi N-AU mai tras….De ce oare? Ca sa scapam noi, care am mai iestit oadat? Noooo, ca sa profite o clica, care nu mai lasa puterea si averea tarii din gheara.
Eram sigura ca voi si ei eu impuscata, toti ne temeam…eram tineri, studenti, zapaciti, strigam…pana a iesit cineva la o ferstra din cladirea de langa Catedrala Ortodoxa din centrul Clujul si a strigat: a fugit ceasusescu!
Si? si ce daca? vb oanei: tot acolo suntem, sau mai rau.
Nu am mai intrat ca nu am avut net la ClujUPC si netul Orange mobil il foloseste Xaba, el munceste, nu bloggereste!
Zi calma. Hai pe la mine!
gata!!! refuz categoric să (mai)intru în polemici pe tema asta deşi am un chef de ceartăăă, wow!!!
cred că am abuzat de energizante azi aşa încît e mai înţelept să-mi iau seama şi să mă abţin
Știi reclama…Classic Românesc!
vaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
ce rele suntem
of, of, of…
Da AMÂNDOUĂ, nu-i așa?
Ai dreptate, categoric e mai bine să încep și eu să stau deoparte. Am învățat deja treaba asta. Și e tot mai clad.
Noi multumi de trecere si de comentarii si …de vot
sa vedem cum se aseaza talerele optiunii…aripa din dreapta sau cea din stanga
merci Belle, bine că m-ai domolit
da’cred că Îngerul a cam părăsit clădirea, sunt cam de pripas… eu mie
Cella, Craciun fericit!! Am vrut si eu, nu stiu de ce sa reascult cantecul lui Sterian de la ”revolutie” sau ce o fi fost! Sa-i spunem ELIBERARE!
MULŢUMESC! asemenea, doar gînduri bune minunatei voastre familii(îl ador pe necuvîntătorul vostru)
NU!, nu a fost de nici o culoare revoluţie iar eu nu am să mă împac cîte zile oi mai avea că au murit Oameni
acuma îmi pare rău că am “făcut” însemnarea asta, mă puteam abţine că oricum a devenit ceva banalizat, nu ştiu cum să spun: eu chiar simt îngrozitor de “la propriu” durerea iar ce se întîmplă în real… da, morţii cu morţii şi vii cu uitarea şi banalizarea
chiar nu ştiu de ce… îmi pare atît de … cumva pustiite zilele şi “sărbătorile noastre”
memoria întîmplărilor e mult mai dureroasă, parcă, doar unora
Crăciunul, pentru mine, nu mai poate fi niciodată fericit, doar un alt Crăciun…
iartă-mă, nu pot fi decît sinceră
MULŢUMESC! pentru gînd… şi iartă-mă te rog
Numai tacere si zapada, multa zapada…
Sub zapada alba e sange rosu, inca crud…
draga mea, nu-şi bate nimeni capul…
“la asta mă gîndesc mîine, mîine e altă zi” 
respect pentru nimic… toate-s banalizate şi viaţa merge mai departe
vai steaua noastră
mi atît de silă de-o vreme…
invoc, să nu-mi iau cîmpii “sindromul scarlett o’hara”
am eu o chestie păcătoasă, stric cheful oamenilor aşa aiurea, acuma-i aia cu “spiritul Crăciunului” şi jingălbei şi împodobeşte mamă bradu’ şi…
apoi vine aia cu Paştele şi … offffffffffff
toţi sunt “mai buni”, nici nu mai ies din casă că mi frică să nu fac icter mecanic de silă…
dar şi din casă “fac victime”, unde să mă ascund?
în ciperca ciudată ori în scoică?
cînd mă gîndesc ce vine şi cu cine o să “construim”… îi invidiez pe Îngeri,măcar ei au pace, sper… măcar atîta
Au reusit cei care ne conduc sa ne dea SILA ca sentiment national!
aproape au reuşit din păcate,
vreau să cred, Elena , că nu ne-au dovedit pe toţi şi cu totul
Pingback: iarna vrajbei lor oaselor li dor, … doriri ‘aş’ « leneşrĂu's Blog ?