Prévert…. Paroles
Prévert qui passe, le chapeau coquin, Prévert et sa présence massive, cibiche vissée à la bouche.
Prévert de la simplicité, poète des mots simples et des images lumineuses de beauté.
Prévert et son ballon de rouge, parmi les feuilles mortes qui tourbillonnent.
- PENTRU TINE, DRAGOSTEA MEA -
Am fost la târgul de păsări
Şi-am cumparăt păsări
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târgul de flori
Şi-am cumpărat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la tâgul de fiare vechi
Şi-am cumpărat lanţuri
Lanţuri grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la târgul de sclave
Te-am căutat
Dar nu te-am găsit
dragostea mea.
‘
- CA SĂ FACI PORTRETUL UNEI PĂSĂRI -
Mai întâi pictezi o colivie
cu uşiţa larg deschisă,
apoi pictezi
ceva cât mai drăguţ
şi cât mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasăre;
pe urmă pui tabloul pe-un copac
într-o grădină,
într-un crâng,
într-o pădure
şi te ascunzi după copac
fară o vorbă
fără să te mişti…
Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede,
dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi ani
până se hotărăşte.
Atunci nu te descuraja –
aşteaptă, aşteaptă dacă e nevoie ani întregi.
Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşte
n-au nici o legătură
cu faptul că tabloul e reuşit sau nu.
Când pasărea soseşte –
dacă soseşte –
păstrezi cea mai adâncă linişte:
aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie
şi după ce a intrat
închizi uşiţa binişor cu pensula,
apoi
ştergi toate gratiile una câte una
cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană.
Pe urmă faci portretul arborelui, alegând
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasăre pictezi după aceea
frunzişul verde şi răcoarea vântului,
pulberea soarelui,
foşnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii,
apoi aştepţi ca pasărea să cânte…
Dacă nu cântă
e semn rău –
semn că tabloul nu e bun,
dar dacă vrea să cânte, e semn bun,
e semn că poţi semna.
Atunci îi smulgi o pană
binişor de tot
şi pe un colţ al pânzei te iscăleşti cu ea.
‘
- SUNT AŞA CUM SUNT -
Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat…
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi…
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.
HOMMAGE à Jaqes Prévert(click)







…Prévert…
Îmi amintesc de prima mea postare de Toamnă, cu Yves Montand cântând Les Feuilles Mortes. Oscilam între el şi Piaf, dar l-am ales pe el. Ambii sunt atât de inspiraţi, de francezi, când interpretează frumoasele acorduri, pe inegalabilele versuri!
Pentru tine, încă o artistă care a cântat Prévert, şi a făcut-o foarte emoţionant!
http://www.youtube.com/watch?v=8eW0HJs_qtg&feature=related
Mi,
eiiii
tu crezi că eu n-am oscilat… ba bine că nu…
îmi zbîrnîie capul de cîtă muzică franţuzească am ascultat astă noapte… şi am luat “la rînd” poeţii toamnei
cred că m-am oprit la Prevert prin “tragere la sorţi”
îi place mult cuiva care oricum habar n-are că am “blog”; important e că eu mi-am amintit ; probabil dacă ar afla printr-o întîmplare imposibilă m-ar exclude din amintiri
Nu ma indoiesc nici o clipa ca ai cautat, cum nu, doar am ajuns sa te cunosc si sa-ti cunosc perseverenta si dorinta de a ne face bucurii zilnice!
Dar voiam sa te bucuri si de Greco, care uite, interpreteaza atat de frantuzesc (!) chiar versurle postate de tine…”Sunt asa cum sunt”! Am gasit , sper, ceva pentru al tau!
Mi,
) nu ştiu să mă esenţializez neam 
doar ce-am intrat p-aici dar vin că tare-s curioasă
n-am mulţumit pentru Greco? mulţumesc! acu’
cred că o ascultasem prea mult astă noapte
ştiu că sunt alea dar încărcam prea mult şi oricum fac ce fac şi nu mă pot limita cînd încep…
uf şi vai am mai zis io că-s proustiano-balzaciană(respectînd proporţiile
numai eu ştiu cît mă chinui cu asta, dacă ar fi după mine… vezi, şi de aia-i ador pe cubişti… io, io… de ce nu pot? de ce nu ştiu?
NU trebuie sa multumesti, DOAR sa-ti placa!
zici că suntem la concurs ori la oscaruri atîta ne-am mulţumit azi p-aici
prea am fost mult rănită şi minţită, am de lucrat serios la încredere, îmi doresc mult să reuşesc
tocmai eu care sunt veche militantă pentru a ne spune cît mai des unul altuia: mulţumesc, te iubesc, te rog
cred că sunt o idee paranoică
hei, cum să nu-mi placă? mult de tot… patru voci feminine franţuzeşti îmi plac, ea e una dintre ele
Aici semanam “al naibii” de mult…pe cuvant de onoare!
Ma refeream la “am fost mult rănită şi minţită, am de lucrat serios la încredere”
A aparut mai jos. Nu conteaza.
Si eu am cateva voci frantuzesti, este Piaf, Montand, Greco, Dalida, Jo Dassin, Patricia Kass… printre ele.
ţi-am răspuns, că ştiam perfect la ce te referi


pe Mireille Mathieu ai uitat-o?
la băieţi e mai lungă lista mea
sunt f.f.f. importante versurile iar cum în franţuzeşte chiar înţeleg bine rău sunt mult mai ataşată de ei decît de “ăia”
deşi ce-mi place buchisesc şi p-acolo ori îi înnebunesc pe unii pînă-mi traduc “interpretativo-intuitiv”, aşa… să pricep
Cum de am uitat-o! Bine ca mi-ai amintit, poate seamana prea mult cu Piaf, dar e extraordinara!
Mi,
hi,hi, hi
sîc! sîc!
păi ştiu
de aia ţi-am şi zis tocmai ţie
Eu am terminat cu asta, te sfatuiesc serios si prieteneste, daca poti si vrei…sa-i dai “in traznet”, nu merita! Sunt atat de eliberata si noua, de cand nu mai conteaza aia pentru mine, sunt atat de marunti, niste pigmei, si eu atat de mareata, o zeitate, comparativ cu nimicurile alea…ma crezi!?
Mi,
da, chiar te cred numai că tu uiţi că suntem structural diferite
să nu crezi că o arăt chiar aşa, nu, dar mă retrag în ciuperca mea şi acolo-i mai rău…
mai şi îmi fac cu mîna mea cîte una/alta
mă afectează doar cele/cei(lucruri şi persoane) la care chiar am ţinut… restul… n-ai vrea să ştii cît de categoric le dau eject şi-i pun la locul lor
Multumesc Cella pentru aceste versuri si clipuri minunat! Muzica frantuzeasca, totdeauna va avea farmecul ei! O duminica minunata impreuna cu cei dragi!
Nea Costache,
ei, reverii… trecut care năvăleşte din vreme-n vreme dacă nu eşti destul de vigilent
zi minunată înapoi şi sănătate multă
Wow!
Darius,
hmmm…
ca să o citez pe Oana
o postare de zile mari, Cella! Una pe care sa ne dorim sa o recitim mereu!
Orianda,
atunci n-am decît să-i mulţumesc în gînd cui mi-a “tranmis-o”
şi vouă, celor care o să o (re)vedeţi
ce bucurie îmi faceţi atunci cînd îmi spuneţi că vă fac bucurii
nici nu ştii ce energie bună mi-ai transmis, sunt astfel de momente, rare, cînd iert cuvintele
Hmm… a fost inventat de mine, Oana plagiaza.
Darius,
atunci…
tocmai am dedicat postarea asta celei mai importante Planetei Darius
nu uitaţi să fîţi fericiţi
Poezia 47
N-am timp să te
Vreau doar 1 sărut
Ca să revăd timpul trecut.
Mai mult mi-a plăcut când tu ai tăcut
Mai mult mi-a plăcut când ai gemut
E-al naibii&dulce făcut în tăcut.
Aminte ți-sduci, când și tu ai vrut
( și mai apoi chiar m-ai avut )
Și ți-am ‘picat’ în așternut
Ce mult ți-a plăcut…ce mult te-am avut.
N-am timp să te
Vreau doar 1 sărut
Dulce iubire timpu-i trecut.
Aminte ți-aduci când ne-am cunoscut
Când te-am câștigat cu 1 sărut
În bomba d’în colț, la 1 barbut
Când cine/cine primu-a plăcut
În seara aceea…noi 2 am pierdut.
În seară dă vară cu vântu’ tăcut
În camera-mi mică dă prost neștiut
Perdele în gând, pletele-n vânt
Cu-n soare râzând iubire văzând
Inimi bătând
Mâini alergând, trupuri fierbinți
Ochi strălucind plini de dorinți
N-am timp să te
Vreau doar 1 sărut
Mă doare timpul ce l-am avut.
Inima tristă conjugă amorul la timpul trecut.
Alerg de nebun în plin neștiut
Cu teama că pierdem tot ce-am avut
Prin lacrimi de cer eu nu mai cer
Vreau doar ca să fug de ziua de ieri
Să mi te șterg din mintea-mi nebună
Cum că noi 2 am fost împreună
1 secol de vise, iubiri interzise
1 veac de amor spulberat prea ușor
TU, inimii mele stăpână!…
cum trece ora-ntr-o săptămână…
N-am timp să te
Vreau doar 1 sărut
iute să-l fur, iute să fug
să nu-mi simți plânsu’ ce-n mine-i tăcut
vreau doar 1 sărut
ce mult mi-a plăcut
vreau doar 1 sărut
să șteargă amintirea lui “te-am cunoscut…’….
comunista inimă,
m-ai amuţit, asta-i sigur
dă-mi voia să vorbesc…
ori nu?
… ultima poezie (postata de comunista inima) a poposit la fix aici, si se ‘asorteaza’ perfect cu portretele lui Prevert.
Cred ca in curind va incepe o epidemie de “melancolie de toamna” prin blogosfera …
- X -
da, vai de noi… melancolizăm virtual
sufletele blogosferice-s libere
îmi cer scuze, de-am deranjat cu-ndrăzneala, pe unde-am postat s-a șters de-obicei(cineva mi-a spus chiar ‘de ce ?’, după care a șters) a fost doar o senzație, o emoție, ș-o dorință de împărtășire, am simțit un site mecenant, ș-am zis că de aici nu m-or alunga distant. place la tine, bucură inima-n mine
comunista inimă,
de aici nu o să fii ştearsă niciodată atît cît o să exist EU
supermulțumesc,
fie-ți toamna blândă
fie-ne!
să nu mulţumeşti doar să exişti şi-i îndeajuns
de aripa mă va atinge
voi stinge nerăbdarea
săpând cuvintele-n pixelii
deșertului alb
cu voie lăsat.
danke
de poţi umple deşertul cu pene din aripe frînte sunt aici să le visez (re)alcătuirea
)
http://xtream.online.fr/Prevert/beauties.html
asa..de duminica
nu il traduc. crez ca e frumos si asa
o zi buna
Belle de Jour,
aşa e minunat… nu am nevoie de traducere din limba lui J.P, e una pecare o ştiu îndeajuns cît să gîndesc şi să visez, engleza mai puţin
am pus traduceri doar pentru cei care nu-i sunt familiari
minune de zi înapoi
E toamnă? Prea repede dragă doamnă! să pregatesc budanele , teascul, se apropie vremea mustului… asta da reverie. Mulţumesc Cella!
Omu’
ba eu ţie
am vrut să-ţi aduc aminte să nu te ia octombriele-n piept, ai vreme pîn’la prima brumă mai lasă-i, strugurii, în sărutat de soare blînd
suflă doar pînza de păienjeni de pe teasc şi umple cu apă ne-ncepută budanele să li se înveţe doagele cu ce le-aşteaptă, vinul nou
Acum imi place si mie toamna,iar frunzele imi par adevarate opere de arta.
Sa ma vizitezi daca ai timp sa vezi creatiile mel cu frunze si muzica!
Noapte buna!
Gabi,
vin cum nu, doar abia mi-a început noaptea, abia de-acum îmi încep turul pe la prieteni, dimineaţă am fost pe fugă
seară senină
Pingback: jaques prevert, ninsori inexistente « leneşrĂu's Blog ?