Breaking news

O să rîdeţi. Nu, încă nu-s bine cu totul dar am depăşit primele faze.

Adică: am pus camera web şi m-am spovedit. Doar ştiţi că în zilele noastre(?) nu te mai spovedeşti trestiilor care, bătute de vînt, îţi duc vorbele-n patru zări. Şi eu nevorbită nu pot. Nu ţin răul în mine, îl exorcizez mai ceva ca pe un ghimpe sau o gîză intrată accidental, ori voit, în orice înseamnă mine.

EXIT! EJECT! ETC. toate americanismele,pe care le detest din rărunchi şi cînd dau afară din mine şi din viaţa mea ceva le folosesc copios tocmai pentru că le detest.

Camera web e pe post de Înger purtător de mesaje. Şi totul e controlat. Bine, am şi văzut o tonă de filme de profil(Oana, Push mi-a plăcut da’ numai pentru  că-mi place mult Dakota şi Honk Congul, în rest… vorba unei amice: “naiba ştie ce filme ar mai putea să-ţi placă ţie”. Are dreptate, greu mă mai poate mulţumi pe mine vre-un film. Şi o carte. Greu de tot).

Cum ziceam, am fost sadică cu. Da’ rău. Am eu pe cineva care se dă “de specialitate” şi ori de cîte ori fac o “cădere de tensiune” îi “fac apel”. Nu-i lîngă mine, fizic, da’ e strict necesar să ne holbăm unul la celălalt că altfel nu se poate cu mine. Uneori îmi vine să cred că din pricina căderilor mele, rare dar bune, şi-a luat bietul om cîmpii şi a plecat unde-a văzut cu ochii(ai lu’ nevasta lui ochi da’ frumoşi şi dragi şi mie şi lui; ea e prietena mea). Glumesc, desigur. Era o mică mirare, de data asta, dar cu mine nimic nu-i sigur niciodată. În stări(nu, nu sunt labilă psihic dacă la asta vă gîndiţi, sunt doar extrem de impulsivă şi empatică la extrem).

“Păi, abia ce-am plecat, te-am lăsat în bună regulă, ce ai iar?”, ţipă Camera Web “specializată”. “Am pă dracu’, am păţit ca indienii ăia din banc, m-a pus naiba să iau trenul, m-au dat jos din el că circulam, normal, fără bilet şi acuma stau ca proasta pe peron aşteptînd să-mi sosească sufletul”. “Uf, Doamne”(C.W)…

Trec peste alea cu:

-de fiecare dată cînd primeşti o lecţie de viaţă Cineva ţi-o dă nu ca să te pedepsească ci pentru a vedea(tu) cît de evoluat eşti. Niciodată nu ai să primeşti o lecţie mai mare decît poţi duce. Vei primi şi “ajutor”, niciodată Cineva nu te lasă singur. Niciodată. Dacă ştii să “vezi” ajutorul, treci lecţia şi evoluezi. Dacă nu… ghinion! cazi examenul şi o iei de la capăt. În altă viaţă. Bun, toate astea sunt cunoscute şi aplicate şi repetate. Scopul e doar evoluţia(cei care nu ştiu, nu pot şi nu înţeleg se aleg cu  involuţia, normal).

- paşii aproape de cei pe care-i fac ăia la A.A. ori în cam toate terapiile de dependenţă: am fost chestionată la paşi(doar îi ştiam, am mai spus că-mi provoc singură dependenţe pentru a mă testa cît de puternică sunt în a le depăşi… ceea ce nu recomand, da’ chiar de loc, celor neantrenaţi în dependenţe).

So,

-mi-am recunoscut “dependenţa”(p 1)

-am declarat-o public(p2)

-am cerut ajutor(p3)

-am intrat în “custodia” Îngerului Îndrumător(p4)- aici merge şi cu Arhangheli că Îngerul meu e cam scos din minţi în ultima vreme şi a primit “medical” de la Şefu’ lui pe linie ierarhică. Aşadar am rămas în custodia A.Gabriel. E, o idee, cam verde(pentru “gustul” meu) dragul de el dar asta  nu-i de nasul meu. Adica nu am cum să fac alegeri(de data asta). Eu fac doar paşii obligatorii. Punct.

-am eliminat “sursele perturbatoare”(p5)

-am schimbat tot ce era legat de sursa dependenţei(p6)- în curs de desfăşurare şi habar nu am cît o să dureze.

Nu ştiu cîţi paşi o să am de făcut de data asta. Numărul lor se schimbă de fiecare dată cînd fac cîte una. Asta nu hotărăsc eu. De fiecare dată Supraveghetorul e cu datul, număratul, verificatul. Uraţi-mi să mă descurc poate scap cu mai puţin de 20.

De aia vă ziceam, la început, încă nu sunt bine. Sunt într-un fel de sevraj, atent şi competent monitorizat.

Şi nu, aia cu “munceşte pînă la epuizare, să uiţi”, aromoterapia, meloterapia, zooterapia, caritatea, ieşirile în peisaj, întîlnirile cu tot felul de indivizi, socializarea în general… mă rog, toate rahaturile recomandate în general nu ţin. La mine. Sunt atipică şi le ştiu, le-am testat pe alţii de prea multe ori. Cu mine ăia cu diplomă în psihologie îşi pierd pîinea. Vai mama lor.

Ca să închei, că şi-aşa am bătut destul cîmpii, vă zic(din iubire de voi că ştiu că vă pasă, am să vă dau dovadă curînd… sper) vă mai spun doar atît:

Spovedania cu C.W. se încheie, invariabil cu “Gata, am plecat să mă îmbăt, tu eşti în stare să scoţi din minţi şi ciborgii “(omul nu a băut de la 5 ani strop de alcool că… nu pot să zic de ce; aşa că fraza nu are acoperire practică, o zice doar să scape de mine, pe la un 4-5 a.m ora noastră).

Să-mi treceţi cu vederea toate cîte vi le-am spus.

Vinovat e OMU’, pe el să-l pedepsiţi că-i la a doaua abatere(a mea) deja.Mi le  sancţionează şi nu i-am decriptat încă secretul. Cum puii mei îţi reuşeşte Nicu? Aia cu lăsatul cheii ştiu, am fost luată prin surprindere, dar acum?

Vinovată-i şi OANA, prima şi singura care mi-a dat telefon da’ numa să mă “înjure”(e mare lucru un telefon dat, nu se transformă în mitralieră ca în bancul “ăla”; niciodată). Ea, eu şi Omu’ suntem fraţi. De ultima cireaşă.

Vinovată-i ELIZA- am reuşit hohotele alea pînă la urmă şi, poate, butoiul s-a mai golit cu o căpiţă de sentimente care s-au dus pe apa sîmbetei.

Vinovată e X, pentru că ştie, atîta doar… deşi eu chiar cred în minuni încă nu am evoluat destul să mi se şi întîmple

Vinovat e FLAVIUS, pentru că ştiu

Vinovaţi mai sunt cîţiva dar nu-i pot numi, sunt tăcuţi, dar sunt mereu aici. Tăcuţi dar la fel şi egal de vinovaţi.

O să vă pară rău că m-aţi rîcîit. ASTA E O AMENINŢARE. Problema voastră, eu v-am avertizat. Să nu vă pară rău dacă o să vă dezamăgesc. Sunt sub tratament şi nu răspund de nimic.

P.S.- extrem de important, pentru mine:

LANTERNATIVA: îţi dau dreptate absolută blogosfera e un imens spanac dar dacă tu şi încă cîţiva îl populaţi nu pot sta departe de “felul” ăsta. Şi nici de voi. Duc tava dar nici nu-mi pasă. O să învăţ pe lîngă cei ca voi echilibrul. Sper.

ADDENDA: Amicul meu Emil mi-a făcut safteua, m-a surprins într-un moment de intimitate

Are drepturi rezervate dar mi-am promis că mîine trec pe la el “să-i mulţumesc”