Poemul de seară

OCTAVIAN BLAGA

Preferatul meu este AICI, dar îmi plac toate. Mult!

– APOHARIA -

Te uită, femeie, ce tril triumfal

privighetorii-i atârnă de cioc!

Aripile-i trec prin nori parcă-s foc.

Îi pare că zboru-i un zbor colosal,

se-avântă spre soare şi-i loc

pentru zboru-i banal.

Dar vulturul o-nhaţă de pene, de cioc,

crestându-i trilul solemn pe mijloc.

Te uită, femeie, ce tril triumfal

vulturul poartă acum la breloc!

Şi trilul sună, degeaba, banal.

În arc încordată săgeată-otrăvită

prada adulmecă şi-o rupe de zbor.

Săgeata, ea însăşi, e-acuma vrăjită

şi-un tril triumfal se-avântă spre nori.

Chiar mâine săgeata va ucide un cerb,

topindu-şi în el al trilului verb.

Te uită, femeie, un cerb…

Pe masa copiilor e binevenit,

se bucură vânătorul căzut în decor.

Zeul trebuie numaidecât cinstit.

Coliba, flămândă, ovaţionează în cor.

Te uită, aceasta e lumea, femeie!

Ascunsă-ntre oameni, doar tu îmi eşti zee.

Şi-acesta e trilul ce-l cânt triumfal.

Prin viaţa aceasta voi trece banal.

-Iată, câte fructe -

… Iată, câte fructe, la margină de drum!

Dar ce clopot îmi bate în tâmplă acum?

Ce plumb mă apasă pe gât şi pe piept?

Şi drumul acesta – de când e mai drept?

Ce stele sunt acestea ce nu-s?

Şi pietrele din preajmă – unde s-au dus?

Iată, cum cad cu ochii în cer!

Şi, iată, sânge – pe podeaua de fier!

Un strigăt albastru îmi rămâne pe gură.

E tot mai rece această căldură.

Drumul s-a aprins şi s-a stins într-un punct.

Fructele aproape s-au copt. Dar plouă mărunt.