Azi, în ziua a treia, am să fiu cît se poate de ocupată. Să nu vă luaţi de mine că număr zilele
.
Am să vă spun şi de ce… vreau să ajung cu numărătoarea la nouă şi apoi tac şi cu număratul şi cu pisatul nisipului pentru clepsidre.
Ce, nu v-am zis? Ocupaţia mea principală-i umplutul clepsidrelor prin pisarea munţilor şi destabilizarea Planetei Albastre.
Da, aşa cum auziţi . Eu fac praf minunăţie de planetă.
Pisez formele de relief şi le omogenizez cu oceane şi mări şi, în general, orice îmi pică în ochi.
Şi am gînduri mari: cînd termin aici mă mut în stele. Ce, Îngerii, Arhanghelii, Heruvimii şi Serafimii (ordinea-i aleatorie şi, nu mă corectaţi doct că vă pîrasc lu’ Pleşu şi cu ăla nu vă merge că are fundă la gît şi-i prieten cu Liiceanu, deci, doctimea pe pămînt, dixit!) n-ar avea şi EI nevoie să le umple careva clepsidrele?.
Aşa, ce ziceam? A, că-s uitucă de la o vreme… criza, de’.
Numărul nouă este numărul perfect şi d-aia număr eu mereu pînă la nouă.
Este, ezoteriştii ştiu, un număr “7″ exrovertit. Bun, despre “7″ şi “9″ nu acuma.
Acuma… despre LULU şi despre My Paradise, dacă vă mai ţin curelele şi nu v-aţi plictisit de logoreea mea pe lîngă subiect. Că are dreptate şi Cristoiu ăla, frate, dacă nu pui titlul cu impact nu citeşte nici dracu’ De parcă dracu’ citeşte bloguri şi ziarele în care nu mai scrie Cristoiu. Etee, scîrţ! Aşa,…
LULU este un personaj, cum ar zice Oana, bun şi nebun, prietenul meu.
Bine, nu chiar prieten dar un beiuşan de treabă (LULU, îţi dau ambrozie, taci şi ascultă, vorbesc frumos, parol) desţelenizat şi replantat în Oradea.
Şi a scris, am zis că-i de treabă.
O carte.
Şi eu sunt foarte mîndră de el şi de cartea pe care nu am citit-o încă, că n-am primit-o.
Eh, am spus ce-am avut de spus, mă întorc la umplut clepsidre.
Este ziua a treia, continuu să număr.
P.S. SkyRayn, să nu plecaţi fără mine. Cînd termin Planeta Albastră mă apuc serios de vopsit vagonul şi de ocolit gările.
ADDENA: şi s-a făcut JOI… merci, merci, merci
cartea!!!

