
Nu am de unde şti cum este să ai 30.000 de ani. Şi nici nu prea interesează pe nimeni şi asta. Am testat ‘ştirea’ şi nici măcar un amărît le like nu a primit. ‘Lumea’ e într-o vînzoleală constantă cu ea însăşi. Bla, bla, bla şi iar bla, bla, bla din culcare-n trezire şi tot aşa. Eu cu veşnicele mele vicii de procedură, speculate într-o vînătoare neiertătoare, ei cu îndestulările lor de găoci goale.
De veşnicie se ocupă oamenii (de ştiinţă) şi divinitatea oricare şi oriunde ar fi ea.
cum ar zice Angela Marinescu
printre picături mă aleg şi eu cu ceva,
nu spun că ar fi mult, nici puţin,
dar rudele de sânge sunt handicapate. de la ele am moştenit
instinctul, sigur, al revoltei,
deşi m-am răzvrătit împotriva lui
din punct de vedere raţional.———♣/♥———–









