De cînd am ajuns un fel de rentier al amintirilor, am descoperit că şi dezamăgirile folosesc la ceva ...Acum pot doar să regret greselile pe care nu le-am comis.

rezumat!~ ani vers ar

Posted on 23/05/2013 by CELLA

nimic despre mine, nimic despre voi! în casa mea era întuneric și multe mirări; aveam așadar ceva exterior și ceva interior : VOI/ eu

(..)„Și pămîntul era netocmit și gol”- Facerea 1.2

”Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obişnuit; în privinţa aceasta ea seamănă cu o lupă în care lumea se redimensionează, firesc şi de la sine, în tipare lente, şi nu se chinuie să fie; prin ea, eclipsele dispar într-o seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă de-a ei legată de cine ştie ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici nu ar bănui că sunt posibile.

Ȋn toate acestea ea rămâne o fetiţă cuminte şi naivă; câteodată însă e de o încăpăţânare nemaipomenită, nu spune decât nu şi nu; atunci toate argumentele mele devin inutile şi e nevoie să treacă un timp ca să înţeleg că împotrivirea se datora „ trecătoarei mele ieşiri din cercuri„, ca să folosesc cuvintele ei. ”

Și aşa mai departe..

Zenobia – Gellu Naum

aș putea să vă înșir dar nu am să o fac .. NUMELE VOASTRE sunt bătăile mele de inimă și-atît .. sîngele are curgerea lui, fiecare mal rămîne pe malul lui ..

(..)„și a fost seară și a fost dimineață: ziua întîi„- Facerea 1.5.

intro(in)specție

Posted on 16/05/2013 by CELLA

Christian Martin Weiss & H.G.Giger

De mult ce am greșit măcar de m-aș putea așeza ca într-o luntre de iertare și să vîslesc cu fiecare părere de rău printre ce ar fi putut elibera acel dar nu a fost să fie așa.. și uitarea lui dar a fost odată ca nicio(altă)dată

.. să nu mai fiu este simplitatea care mă încurcă cel mai mult

toate celelalte fapte pot exista

doar a fi poate dur(e)a

se apropie un termen pe care, generoasă-n greșală:), mi l-am acordat și m-am gîndit să le (re)amintesc trecătorilor virtuali gîndurile lui O.Paler care prin 2009 cînd am făcut prima greșala aceea de a crede că .. am crezut și că .. dar desigur, ca de fiecare dată cînd greșesc, așa s-a și întîmplat ..

trăim într-un uni~vers complicat:)

(..)

„Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul … depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute
După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învăţat că oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oara când îi vezi
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi
Am învîţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, cândtrebuie
Indiferent de consecinţe
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu şi rău
Am învăţat că prietenia adevarată continuă să existe chiar şi la distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea
Dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii
Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă ca nu se iubesc
Și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc.

Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Și nu faptele sale
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru
Și pot vedea ceva total diferit
Am învățat că indiferent de consecințe
Cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învățat că și atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învățat că scrisul
Ca și vorbitul
Poate liniști durerile sufletești
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult
Îți sunt luați prea repede …
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.
Am învățat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.„

și totuși.. ce-am învățat, retoric, din toatele care m-au întîmplat..

(soarele răsare mereu undeva:) chiar dacă pare că mereu undeva apune)

o venire este doar o plecare

sosești undeva, mereu, doar pentru că te-ai desprins prin plecare

asta nu-i sinonim cu a te pleca dar poate fi sinonim cu

plecăciune !

clișeu

Posted on 14/05/2013 by CELLA

Motto:

“Tu erai transparentă, eu eram transparent, semn că iubirea era clară, că ne înfruptam unul din celălalt, la adăpost de părerile lumii. Vedeam totul prin noi. Totul nu ne vedea. Atunci, de ce ne-am simţi vinovaţi, de ce ne-am juca de-a ascunderea?

Îmi vei spune că trebuie să ne ferim de un univers expansiv, în care îmbrăţişările vor fi tot mai rare…”

(Xandu/29.01.2009)

Almut Adler (foto)

am putea măcar să ne ștergem tălpile de iluzii atunci cînd călcăm unul în viața celuilalt și să fie doar non-culoarea aceea care să ne ghideze(-n) ca-

să încercăm măcar să fim orbi și surzi lăsînd locul acela care nenumit cheamă

oamenii nelocuiți care așteaptă o mîntuire promisă

apoi

să pășim cu mîinile întinse unul către celălalt curați fără de vedere fără de auz fără de noi

îmbrățișarea să fie singura îngăduință

și să fie cuvîntul acela care

suflet?

= culori, auz, văz, îmbrățișare

în omul acela nu locuiește nimeni … hai! să-l ocupăm

refren: apoi ne întîlneam din ce în ce mai rar

și „ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcătosul”

! ”Iubirea e amintirea unui Viol”*

Posted on 10/05/2013 by CELLA

Cum să trăiască altcineva viața ta? cînd a avut timp în același tempo zdrang/ bang să ți-o și scrie timp cu timp temporizînd plecarea/ venirea/ starea ta de a te crede buricul timpului tău? parcă ai fi un si vi scris de ceilalți, trăit de ceilalți după cum îi duce capul (plecat sabia nu-l taie?) măcar de-ar și muri în locul tău(de veci cumpărat din timp) de-ar face o casă(sus în deal .. mai e ?) de-ar sădi un pom (bonhomme) și-ar și face plozi .. ( sfaturi minimale, șabloane & dale pentru veșnicia care nu există dar e pomenită în orice revistă Glossy bă )

(mai scriu doar dacă are careva interes de așa subiect)

altfel sÎnt bine scriu tot cu Î și cu Î și cu Î

BEAU în limite normale aiásmă mică și îl citesc pe Ancuța care azi mi-a re-trezit cheful de Munch pe care-l credeam plecat în vacanța mare

da nu-i!

Edvard Munch: Skrik,The Scream, Strigătul 1910(?)

The Kiss

Separation (“Løsrivelse”) 1896

Leonard Ancuța- Ωmega sutra

am văzut cele mai frumoase zile ale vieții mele cum s-au dus pulii de suflet cum stăteam așa suspendat între stările anterioare și cele care urmează să vină și n-am făcut nimic n-am putut opri valul nimicitor de regrete am văzut cum năruia totul poate că aș fi putut să trag cîteva fumuri cîteva pahare și poate s-ar mai fi liniștit puțin situația cum să nu cînd îți fixezi ceva în cap cu burghiul cu spiral fin poate de 3 sau de 2 sau chiar subunitar apoi blochezi intrarea ieșirea totuna am ajuns la un soi de incomunicando cu mine însumi uneori e nevoie să-mi fac sigur poze cu telefonul ca să văd cum mai arăt ca să văd cît de rău am ajuns

în noaptea cînd s-a luat curentul electric praful s-a așezat mai greu orașul gemea sub întuneric
și lumina lunii prin geam pătrundea ca un avertisment mă năpădea un fel de tristețe de 7*
eu aici lumea nicăieri de parcă ar fi dispărut sub inundații serioase de amnezie dacă aș înlocui
fiecare lucru important pe care l-am pierdut cu un sunet atunci tot ce-ar fi avut însemnătate
pentru mine ar suna ca un urlet fără vocale ați observat și voi că durerea e întotdeauna
exprimată numai cu vocale numai a mea este în mmmmm și în nnnnnnnnn în sssssss și în llllll
și în vvvvvvvvv și în xxxxx și s-ar termina numai și numai în șșșșșșșșșșșșș

de fiecare dată adorm cu gîndul că o să mă trezesc în altă parte ca și cum viața de pînă aici
a fost doar un vis tîmpit de fapt nu știu dacă îmi doresc o altă viață sunt un om destul de bogat
numai un calcul simplu îmi arată că în ultimii 20 de ani am cheltuit o mică avere numai pe țigări
și băutură am ars contravaloarea unui apartament și a unui BMW fără să mai pun la socoteală
excesele din vremea în care facturile pentru fericirea zilnică erau mult mai încărcate în fond
sunt un adevărat genocid al personalităților mele un ucigaș în serie al tuturor elter-ego-urilor
doar pentru a rămîne unul în urmă lăsat în viață doar ca să spună povestea acesta sunt eu

nu mă urăsc pentru ce mi-am făcut cîteodată sunt pur ca un preot cu sifilis asta n-are importanță
toți cei 6.7 x 10 la 27 atomi care mă compun și cele 60 de elemente chimice care se regăsesc în mine
au luptat pentru supraviețuire și asta fac și acum supra-viețuiesc trăiesc deasupra vieții
ca și cum lumea asta ar conține în interiorul ei o altă lume identică dar nepopulată construită
special doar pentru mine într-un fel asta e și explicația pentru singurătate cînd te strecori afară
din universul tău în universul locuit de ceilalți oameni cînd bei un pahar de tărie și fumezi ceva tare
și nimeni nu vede că în interiorul tău și fumul și tăria se colorează în roșu așa cum sîngerează
turnesolul în mediu acid într-un fel aceasta este esența mea să fiu o rană interioară nevindecabilă
în timp ce în exterior sunt omul lui Munch dar cu gura închisă

am asistat la cele mai crude execuții ale zilelor mele am văzut cele mai cumplite dimineți cum
și-au pierdut capul eu am rămas același om în care visele se divid pînă la dimensiunea unor scurte
străfulgerări din care nu-ți mai aduci aminte nimic la fel ca atunci cînd ai lapsus și ți-e imposibil
să spui ce-ai făcut cu viața ta nu de mult stăteam întins pe pat lîngă o fată frumoasă și am adormit
în timp ce în mintea mea a început o altă viață în care ne-am iubit pînă toate forțele de atracție
din univers inclusiv cele care fac obiectele să aibă o formă s-au descompus într-o nouă lege
aceea care face corpurile care se atrag să se amestece omogen așa cum obții verde din albastru și galben

am fost de față la cea mai cinică execuție a zilelor mele atunci cînd am aflat că eu n-am
nici o culoare complementară și că zgomotul instaurat în interiorul corpului meu nu are nici o ușă
nici o posibilitate de ieșire pînă și orașul în care trăiesc pare a fi proiectat de un arhitect nebun
de fiecare dată cînd o apuc pe străzi gata să fug mă întorc mereu în același loc în aceeași casă
în același pat în care gîndurile mele se lovesc unele de altele ca niște oameni legați la ochi
care aleargă cu toată viteza prin pădure și dintre toate numai gîndul sinuciderii străbate pădurea

*puteți citi? în scribd.. demonstrativ.. P-ACI

alffel?, vine vara?